Ce Mă Face Om - El Nino, Sisu

Ştiu ce mă face om, ce mă face să înţeleg

Cum decurge viaţa şi de cine să mă leg

Ştiu că trebuie să mă întreb căt mai des

Dacă dorm, dacă s-a golit paharul ştiu că trebuie să torn

Să curgă liniştea, fraţii să deguste

Cu capul dupa bani şi cu ochii după fuste

Maşina într-o culoare ţipătoare stă-n parcare

Şi fraierii se agită să vezi ce au în buzunare

Că-i la modă să te dai mare şi cu ce nu ai

Unii dau la schimb făină şi primesc mălai

Fac din el o mămăligă care să atragă atenţia

Un Mercedes negru să blocheze intersecţia

Ce mă face om, nu e haina mea de firmă

Şi nici ceasul de la mănă nu mă pune în lumină

Ce mă face om defapt, zămbetul mă dă gol

Pentru o familie fericită, dau sufletul meu de om

Mă întreb ce mă făce om

Haina care mă-mbracă sau perna pe care dorm

Maşina care m-aduce sau berea pe care o torn

Ceasul de la mănă sau sufletul meu de om

Probabil nu ne-am întrebat asta vreodată

Noi golanii ăştia crescuţi pe stradă fără tată

Ştiu ce te face o bagaboantă

Ştiu şi ce te face iubit în brigadă

Ştiu şi ce te face urăt de gardă

Ştiu cine face urăt că îi e frică să cadă

Ştiu toate ăstea şi totuşi nu ştiu nimic niciodată

Despre vreo fată, sau despre vreo faptă

Fiindcă sunt și domn şi pe stradă am învăţat să-mi văd de treabă

Îţi iei ce e al tău şi pleci în grabă

Dacă ce te face om, te aşteaptă acasă cu o masă caldă

Poate cerul să cadă, dacă nu mă aşteaptă nimeni

Atunci nu o să vezi că mă întorc

Acolo vreodată

Aştept să mă întoarcă inima

Stau drept pănă mor

E tot ce mă face om

E ce nu mă lasă noaptea să dorm

Durerea asta mă frate, asta ne face oameni!

Mă întreb ce mă făce om

Haina care mă-mbracă sau perna pe care dorm

Maşina care m-aduce sau berea pe care o torn

Ceasul de la mănă sau sufletul meu de om

Cănd am plecat de lăngă câmp

Visam să am toată marea

Să-mi văd familia zămbind

În timp ce-mi onorez chemarea

Să nu pierd din priviri zarea

Să mă hrănesc cu iluzii

Că apoi să apar pe-o muie

Cu un mare zămbet strămb

Oricum ar fi tot măndru sunt

De ce alegeri am făcut

Şi sper să fiu la fel şi acum

De inspirat ca şi atunci

Poate m-am săturat să fiu

Şi-s pregătit să răspund

Poate am înţeles pe drum

Că viitorul e oricănd

Credeai că alerg după năluci

Cănd m-ai văzut în nopate în frig

Cu o clepsidră mare în mănă

Încercănd să omor timp

Ce mă face om desigur, ce am preluat de la părinţi

Pe lăngă ce am deprins eu singur după ce m-am mai trezit

Ce mă face om e beat-ul pe care pun tot ce simt

Inspiraţia divină, izvorul meu nesfărşit

Faptul că mereu că te-ating, cănd înjur pe negativ

Nu doar că mă face om, dar mă face şi fericit

Mă întreb ce mă făce om

Haina care mă-mbracă sau perna pe care dorm

Maşina care m-aduce sau berea pe care o torn

Ceasul de la mănă sau sufletul meu de om

Je sais ce qui me rend humain, ce qui me fait comprendre

Comment va la vie et avec qui se connecter

Je sais que je dois me demander combien de fois

Si je dors, si le verre est vide, je sais que je dois verser

Que la paix soit, que les frères la goûtent

Avec sa tête pour l'argent et ses yeux pour les jupes

La voiture aux couleurs vives est garée dans le parking

Et les ventouses s'agitent pour voir ce qu'ils ont dans les poches

C'est à la mode de grandir avec ce qu'on n'a pas

Certains échangent de la farine et reçoivent du maïs

J'en fais une polenta pour attirer l'attention

Une Mercedes noire pour barrer le carrefour

Ce qui me rend humain n'est pas mon manteau d'entreprise

Et la montre ne m'éclaire même pas

Ce qui fait de moi un vrai homme me fait sourire

Pour une famille heureuse, je donne mon âme humaine

Je me demande ce qui me rend humain

Les vêtements que je porte ou l'oreiller sur lequel je dors

La voiture qui m'amène ou la bière que je verse

Ma montre ou mon âme humaine

Nous ne nous sommes probablement jamais posé la question

Ces salauds élevés dans la rue sans père

Je sais ce qui fait de toi un abruti

Je sais aussi ce qui fait de toi un copain dans la brigade

Je sais aussi ce qui fait de toi un mauvais gardien

Je sais qui est moche qu'il a peur de tomber

Je sais tout ça, et pourtant je ne sais jamais rien

A propos d'une fille, ou à propos d'un acte

Parce que je suis un gentleman et que j'ai appris à faire mon travail dans la rue

Tu prends ce qui t'appartient et tu pars précipitamment

Si ce qui fait de toi un homme t'attend à la maison avec un repas chaud

Peut-être que le ciel tombera, si personne ne m'attend

Alors tu ne me verras pas revenir

Toujours là

J'attends que mon coeur revienne

Je me lève jusqu'à ma mort

C'est tout ce qui me rend humain

C'est ce qui m'empêche de dormir la nuit

Cette douleur, mon frère, nous rend humains !

Je me demande ce qui me rend humain

Les vêtements que je porte ou l'oreiller sur lequel je dors

La voiture qui m'amène ou la bière que je verse

Ma montre ou mon âme humaine

Quand j'ai quitté le terrain

J'ai rêvé d'avoir toute la mer

Pour voir ma famille sourire

Tout en honorant ma vocation

Ne perdons pas de vue l'horizon

Se nourrir d'illusions

Puis apparaître sur une pipe

Avec un grand sourire en coin

Quoi qu'il en soit, je suis toujours fier

Quels choix ai-je fait ?

Et j'espère être le même maintenant

Aussi inspirant qu'alors

Peut-être que je suis fatigué d'être

Et je suis prêt à répondre

J'ai peut-être compris en chemin

Que l'avenir est toujours là

Tu pensais que je chassais des fantômes

Quand tu m'as vu dans le froid la nuit

Avec un grand sablier à la main

Essayer de tuer le temps

Ce qui me rend humain, bien sûr, c'est ce que j'ai pris à mes parents

En plus de ce que j'ai appris par moi-même après mon réveil

Ce qui me rend humain, c'est le rythme que je mets sur tout ce que je ressens

L'inspiration divine, ma source inépuisable

Le fait que je te touche toujours quand je jure sur le négatif

Non seulement ça me rend humain, mais ça me rend heureux

Je me demande ce qui me rend humain

Les vêtements que je porte ou l'oreiller sur lequel je dors

La voiture qui m'amène ou la bière que je verse

Ma montre ou mon âme humaine