Tanagra Noise - Luna Amara

Doi atârnând

Ploi de fum pe sub ochi

Mă deochi

Noapte a ochilor tăi

Peste tot ce-a durut

N-ai știut

Să mă-nveți cum să pierd

Tot ce vreodată ai fost

Și n-ai să știi niciodată

Cum ar fi fost

Să zâmbim pân-la capăt

Într-o lume fără rost

Nu vei știi nicicând

Nu n-ai să știi

Dar eu știu că nu se poate să dau timpul înapoi

Dar eu știu că niciodată

N-o să fim iar amândoi

Printre rânduri fug tot singur

Și sub pagini albe mor

Și aș vrea să simt că mă-nconjori

Vreau să fiu— vreau să simt- vreau să fiu— vreau să simt că mă-nconjori!

Deux suspendus

Des pluies de fumée sous les yeux

Tu me regardes

Nuit de tes yeux

Sur tout ce qui fait mal

Tu ne savais pas

Apprends-moi à perdre

Tout ce que tu as toujours été

Et tu ne sauras jamais

Comme c'était

Sourions jusqu'au bout

Dans un monde inutile

Tu ne sauras jamais

Vous ne saurez pas

Mais je sais que je ne peux pas remonter le temps

Mais je ne sais jamais

Nous ne serons plus tous les deux ensemble

Entre les lignes je cours seul

Et sous les pages blanches je meurs

Et j'aimerais sentir que tu m'entoures

Je veux être — je veux sentir — je veux être — je veux sentir que tu m'entoures !