Pietre În Alb - Luna Amara

Vreau s-aprind

Ultimul meu mal când nu mai simt

Și luna-n ape negre ar tăcea

Să mă sting

Dus de valuri verzi în larg de mari

Singur cum eram când am venit

Am să trec

Că și cum pe albe foi închizi un cerc

Și mâna ta deprinde alt contur

Pot să iert

Sau pot să mint că pot să iert cumva

Când tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva

Toate pietrele albe adună uitare

Și tot ce e viu se stinge și moare

Neagră uitare acoperă urmă

Ești sânge și lut viată ta-i una

Ai putea

Să te minți că voi fi tot aici cumva

Dar știm atât de bine să uităm

Dacă vrei

Două pietre-n alb s-arunci nu să le iei

În gândul tău să nu mai fiu nimic

Je veux qu'ils s'allument

Mon dernier rivage quand je ne peux plus le sentir

Et la lune dans l'eau noire serait silencieuse

Laisse-moi sortir

Pris par les vagues vertes en haute mer

Seul comme j'étais quand je suis venu

Je vais passer

Comme fermer un cercle sur des draps blancs

Et ta main prend un contour différent

je peux pardonner

Ou je peux mentir que je peux en quelque sorte pardonner

Quand tout ce qui était à moi appartiendra à quelqu'un d'autre

Toutes les pierres blanches recueillent l'oubli

Et tout ce qui est vivant s'éteint et meurt

L'oubli noir couvre la trace

Tu es du sang et de l'argile, ta vie est une

Vous pourriez

Mentez-moi que je serai ici d'une manière ou d'une autre

Mais on sait si bien oublier

Si tu veux

Ne te lance pas deux cailloux blancs

N'être rien dans ton esprit