Om - Voltaj

Nu e prima oară când am ajuns pe aici

Te cunosc prea bine și știu exact ce-o să zici

Că și tu ai fost la pământ și nu ai de ce

Să-mi întinzi o mână de parcă altul nu e

Nu vezi niciun rost să te oprești tu din calea ta

Și să fii tu cel care ar salva-o pe-a mea

Și uite așa ajungem încet să fim doar străini

Într-o lume pe care noi toți o împărțim

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

De ce oare nu-ncercăm mai mult să ne zâmbim

Și în schimb suntem mereu pregătiți să clădim

Ziduri reci care să se înalțe până la cer

Să ne apere de ce am simțit până ieri?

Dar, de astăzi, poate că mult mai bine ar fi

Să-ncercăm să le dărâmăm pân la temelii

Căci prin locurile pe unde ele ar crăpa

Soarele, cu mii de raze, ne-ar mângâia

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

Am fost prinț, am fost cerșetor

Prin soare, prin nori

Ba urc, ba cobor

Am fost tânăr, am fost bătrân

Și sclav și stăpân

Dar tot om rămân

Ce n'est pas la première fois que je viens ici

Je te connais trop bien et je sais exactement ce que tu vas dire

Que toi aussi tu étais au sol et que tu n'as aucune raison de

Tendre une main comme si ce n'était pas une autre

Tu ne vois pas l'intérêt de te gêner

Et sois celui qui sauve le mien

Et c'est ainsi que nous devenons lentement des étrangers

Dans un monde que nous partageons tous

J'étais un prince, j'étais un mendiant

A travers le soleil, à travers les nuages

je monte et descends

j'étais jeune, j'étais vieux

A la fois esclave et maître

Mais tout le monde reste

J'étais un prince, j'étais un mendiant

A travers le soleil, à travers les nuages

je monte et descends

j'étais jeune, j'étais vieux

A la fois esclave et maître

Mais tout le monde reste

Pourquoi n'essayons-nous pas de sourire davantage ?

Et au lieu de cela, nous sommes toujours prêts à construire

Murs froids qui s'élèvent vers le ciel

Pour nous défendre de ce que nous avons ressenti jusqu'à hier ?

Mais aujourd'hui, ce serait peut-être beaucoup mieux

Essayons de les arracher au sol

Car à travers les endroits où ils craqueraient

Le soleil, avec des milliers de rayons, nous caressait

J'étais un prince, j'étais un mendiant

A travers le soleil, à travers les nuages

je monte et descends

j'étais jeune, j'étais vieux

A la fois esclave et maître

Mais tout le monde reste

J'étais un prince, j'étais un mendiant

A travers le soleil, à travers les nuages

je monte et descends

j'étais jeune, j'étais vieux

A la fois esclave et maître

Mais tout le monde reste

J'étais un prince, j'étais un mendiant

A travers le soleil, à travers les nuages

je monte et descends

j'étais jeune, j'étais vieux

A la fois esclave et maître

Mais tout le monde reste