Dedesuptul - Negură Bunget

În sânul venelor pământului

Cad în hăul de sub care

Foc ascuns sub încuietoare;

Foc viu, mereu nestins

Străpunge trupul chinului

Arzând Gemma tăinuită

Țintuind în vârf de spadă

Să despartă despărțitul

Să înnoade înnăditul

În ochi de ape subterane

Picurând sclipirea

Rostogolesc cristale

Din roua lacrimilor ascunse

Cap, vas cu gânduri neînsemnate

În clocot prinde să se spargă

Și împrăștie înflăcărate

Scântei de-nsuflețire amară

Din sudoarea frunții lor

Întru schimbare să se ivească

Strop de apa cristalină…

Să-ntoarcă măiestritul, cristal din apă

De făptură pamântească

Deasupra adâncului în nechemare

Duh purtat peste înflăcărate

Ape întunecate

Să se coboare și să-nconjoare

În chip neobișnuit pe om

Cât mai adânc crestând

Până-n lipsa de înfățișare

Dans les veines de la terre

Je tombe dans l'abîme sous lequel

Feu caché sous la serrure;

Feu vif, brûlant toujours

Il perce le corps du tourment

Brûler Gemma en secret

Viser la pointe de l'épée

Pour séparer les séparés

Pour attacher le noeud

Aux yeux des eaux souterraines

Laisser tomber les paillettes

Cristaux de Rostogolesc

De la rosée des larmes cachées

Tête, vaisseau aux pensées insignifiantes

Dans l'ébullition, il commence à casser

Et disperser le feu

Des étincelles amères d'amertume

De la sueur de leur front

Pour que le changement émerge

Eau transparente…

Que le maître, le cristal dans l'eau, revienne

Créature terrestre

Au-dessus des profondeurs dans le non-invité

L'esprit emporté sur les flammes

Eaux sombres

Descends et fais le tour

Exceptionnellement humain

Approfondir

Jusqu'au manque d'apparence